Despre arbitraj

Ce este arbitrajul?

Arbitrajul comercial reprezintă o formă de jurisdicție alternativă la jurisdicția instanțelor judecătorești.

Arbitrajul poate fi definit ca o procedură alternativă de soluționare a litigiilor în care părțile, în temeiul unei convenții arbitrale, înțeleg să supună litigiul dintre ele spre soluționare unui tribunal arbitral, care va pronunța o hotărâre definitivă și obligatorie.

„Arbitrajul reprezintă acel mecanism juridic eficient menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită”, potrivit Deciziei nr. 203/2006 a Curții Constituționale.

Pot fi soluționate pe cale arbitrajului toate tipurile de litigii, cu excepția celor excluse expres prin lege de sub incidența arbitrajului (foarte puține la număr).

Pentru mediul de afaceri arbitrajul constituie un instrument foarte util și eficient putând fi supuse arbitrajului orice litigiu referitoare la încheierea, (ne)executarea ori încetarea unui contract.

Avantajele arbitrajului

Rapiditatea (celeritatea) procedurii arbitrale. Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași asigură soluționarea cu celeritate a litigiului, procedura arbitrală desfășurându-se mult mai rapid decât cea judiciară. Tribunalul arbitral pronunță hotărârea într-un termen de maxim 6 luni în arbitrajul intern și 12 luni în arbitrajul internațional, de la data constituirii tribunalului arbitral.

Obligativitatea și executorialitatea hotărârii arbitrale. Hotărârea pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași este definitivă și obligatorie pentru părți. Hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu și se execută voluntar sau silit, prin intermediul executorului judecătoresc, întocmai ca o hotărâre judecătorească. Hotărârea arbitrală are aceeași valoare ca hotărârea judecătorească.

Cheltuieli arbitrale reduse. Costurile generate de pronunțarea unei hotărâri definitive de către tribunalul arbitral, constând în taxele arbitrale și alte costuri aferente procedurii arbitrale, sunt în principiu mai mici decât cheltuielile efectuate pentru obținerea unei hotărâri judecătorești definitive.

Confidențialitatea procedurii arbitrale. Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași asigură confidențialitatea procedurii arbitrale desfășurate în cauza respectivă, precum și a dosarului litigiului. Procedura arbitrajului, spre deosebire de procedura judiciară, nu este publică: doar părțile, personal sau prin reprezentant, participă la dezbaterea și soluționarea litigiului. Se asigură, astfel, confidențialitatea existenței litigiului și a susținerilor părților, ceea ce asigură păstrarea neștirbită a reputației părților litigante.

Controlul regularității arbitrajului. Hotărârea arbitrală este definitivă. Singura cale de atac admisă este acțiunea în anulare, care poate fi exercitată numai pentru câteva motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Arbitrii specializați, imparțiali și independenți. Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași asigură judecarea litigiului de către arbitri specializați, imparțiali și independenți, aleși de către părți, arbitri recunoscuți pentru buna lor reputație și selectați pentru profesionalismul lor. Arbitrii vor judeca litigiul cu respectarea principiilor imparțialității și al independenței, chiar dacă, spre deosebire de judecători, sunt numiți de părți.

Flexibilitate. Spre deosebire de procedura judiciară, unde părțile litigiului se supun dispozițiilor Codului civil și ale Codului de procedură civilă sau altor legi speciale, în procedura arbitrajului părțile au o mare putere de alegere. Reglementările după care se vor stabili drepturile și obligațiile părților pot fi stabilite înainte de începerea procedurii arbitrale de către părți. În arbitraj, părțile pot stabili chiar să fie judecate în echitate, adică după intuiția și simțul dreptății pe care-l împărtășesc arbitrii, excluzându-se dreptul statal (cu excepția unor norme de ordine publică).